În anul 2000, Ministerul Sănătăţii a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea de autospeciale sanitare. Alături de firme de renume din întreaga lume, ARO S.A. a participat la licitaţie în colaborare cu o societate condusă de doctorul Costi Bragă, cea care a susţinut financiar oferta uzinei muscelene.
După ce, un timp, s-a crezut că ARO a câştigat (unii chiar s-au grăbit să anunţe acest fapt), rezultatul oficial a căzut ca un trăsnet: ARO a pierdut comanda de 206 de ambulanţe în favoarea lui IVECO. În conformitate cu Hotărârea nr. GH/7000/19.09.2000 a Comisiei de licitaţie constituită pentru achiziţia de aparatură medicală pentru „Programul de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă”, oferta firmei TECNOSERVICE/Italia nu a fost acceptată. Această firmă s-a prezentat la punctul 3 „Road Ambulances A2” cu un produs românesc, ambulanţa ARO 35 S. Respingerea ambulanţei româneşti a surprins foarte multă lume, dar, mai ales, pe salariaţii de la societatea ARO, care nu puteau înţelege cum a fost posibil ca un produs românesc competitiv, cu un preţ cu cel puţin 20% mai ieftin decât concurenţa, să nu fie acceptat la o licitaţie de achiziţie publică desfăşurată de Ministerul Sănătăţii. Părerea celor mai mulţi era că nu s-a dorit acest lucru, că s-au căutat motive pentru a se respinge oferta românească, în joc existând alte interese.
Deşi a avut o ofertă foarte bună, ARO nu a câştigat licitaţia
După desfăşurarea licitaţiei, directorul general Aurelian Nicolae a avut convingerea că ARO era câştigătoare. El se baza pe faptul că ofertele comercială şi tehnică prezentate de ARO – şi care aveau o pondere de 30% din totalul punctajului – erau bune, iar oferta financiară, susţinută de Costi Bragă – reprezentând 70% din punctaj – era şi aceasta deosebită, apreciindu-se că uzina musceleană avea 5 puncte în plus faţă de celelalte firme care au participat la licitaţie. În plus, ARO a realizat şi un model experimental al ambulanţei, în timp ce produsele celorlalţi participanţi la licitaţie erau doar proiecte. Era încă o dovadă în plus că la Câmpulung Muscel se puteau fabrica 206 de asemenea autoutilitare, adică numărul de autoturisme solicitat de Ministerul Sănătăţii la licitaţia la care a participat ARO.
S-a întârziat cu anunţarea rezultatului licitaţiei mai mult de două săptămâni. Atât Aurelian Nicolae, cât şi Costi Bragă aşteptau să primească în scris confirmarea faptului că ARO a câştigat licitaţia. Numai că, într-un sfârşit, răspunsul Ministerului Sănătăţii a fost altul: licitaţia a fost câştigată de IVECO. Ca şi la începutul lui 2000, când ARO a pierdut posibilitatea de a exporta autoturisme în Slovacia în dauna unei firme producătoare de mobilă din Odorheiu Secuiesc, se pare că tot senatorul UDMR de Harghita Attila Verestoy era cel care a pus piedici uzinei muscelene. Întâmplător sau nu, ministrul Sănătăţii, în urmă cu 16 ani, era Menyhert Gabor Hajdu şi fusese ales, în 1996, tot senator, tot pe listele UDMR, tot în judeţul Harghita.
Citeste mai mult pe: https://aro4x4.ro/aro-a-pierdut-licitatia-ministerului-sanatatii-pentru-ca-era-masina-romaneasca/
